duminică, 15 februarie 2015

Isus şi reactia leprosului

15 februarie

Meditează

Ceea ce a vrut leprosul de la Isus s-a împlinit. Ceea ce a vrut Isus de la el, nu. Discreţia, tăcerea de care trebuia să dea dovadă cu privire la minunea vindecării lui de lepră nu s-a văzut câtuşi de puţin. Ni-l putem imagina chiuind de bucurie, povestind în gura mare la toţi oamenii ce făcuse Isus pentru el. Luând în calcul situaţia lui, îl înţelegem şi pe el pentru reacţia manifestată. Cum să tăinuiască aşa un lucru extraordinar? Şi dacă tot era unul bun, de ce să nu-l ştie toată lumea? În zilele noastre mediatizarea, publicitatea dă valoare unui lucru. În funcţie de ea, oamenii ajung să judece gradul de importanţă pe care îl are un eveniment sau o persoană. Ţi se face reclamă, eşti cineva. Rămâi în anonimat, nu însemni nimic. E aşadar corect să vrem să fie cât mai răspândite lucrurile şi valorile. În evanghelie citim că atunci când ne rugăm, trebuie să ţinem cont de un ambient tainic, ca să fim protejaţi de priviri curioase şi să nu ne pese ce aprecieri ne vin din partea lumii. Nu la fel trebuie să procedăm când e vorba de acţiuni cu caracter social, caritativ, adică de fapte luminoase. Acestea trebuie puse neapărat în lumină. De ce? Ca oamenii să le vadă şi să-l preamărească pe Tatăl nostru ceresc, ne răspunde Evanghelia.

Isus vrea de multe ori să stea în ascundere. O minune provoca multă senzaţie, iar lucrul acesta nu era tocmai ce urmărea de la oameni. Gestul lui Isus, de a se retrage, are o valenţă spirituală pe care orice predicator sau om spiritual o înţelege cu uşurinţă: te retragi în singurătatea camerei, în ceasurile de seară, pentru a-l sorbi pe Dumnezeu în linişte şi rugăciune, şi ieşi în lume, spre oameni, pentru a-l oferi pe Dumnezeul, cu a cărui prezenţă te-ai încărcat. Fără această alternanţă, predicatorul riscă două lucruri: ori să devină nepermis de lumesc în gândire şi în comportament, adică să nu aibă nici o metafizică în felul lui de a fi, ori să fie un idealist, străin de problemele şi frământările oamenilor, un visător spiritual. O imitare fidelă a lui Isus, împreunează cele două dimensiuni și le menține în unitate.

Reţine


Un om spiritual se retragă în singurătate pentru că îl iubește pe Dumnezeu, și iese din ea, pentru că îi iubește pe oameni. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu