În aşteptarea Învierii...

În pragul vigiliei pascale



    Îmi vin în minte cuvintele ultimei staţiuni din varianta tradiţională a Căii sfintei Crucii: "trupul lui Cristos aşteaptă trei zile în mormânt clipa învierii sale". În tăcerea acestei zile aşteptăm cu toţi intonarea solemnă şi glorioasă rezervată acestei nopţi: Cristos a înviat! În tăcerea acestei zile, pregătim solemna sărbătoare a Paştelui. Ne pregătim spiritual pentru marea trecere. Mă gândesc fulgurant la creştinii de pretutindeni, la Biserica răspândită pe toată suprafaţa pământului, la culorile, obiceiurile, cântările, riturile atât de variante pe care le uneşte un element comun, aceeaşi veste bună, o unică speranţă, o neclintită credinţă, un adevăr nezdruncinat, o lumină divină: Învierea Domnului nostru Isus Cristos.

    Stăruim în Sâmbăta Mare încă în condiţia noastră muritoare, meditând la şederea lui Isus în mormânt, aşteptând să explodăm în această noapte într-o exaltare spirituală răsunătoare, strămutaţi în adevărul care ne aşteaptă după trecerea din această viaţă. Nu suntem ai pământului! Nu vom fi sortiţi lui! Dumnezeul nostru ne vrea pentru viaţa veşnică. Moartea nu are asupra noastră ultimul cuvânt! Ea este o condiţie pasageră!

      Împreună cu toţi creştini stăruim în aşteptarea bucuriei pascale, a veştii celei bune, că Domnul nostru Isus Cristos a călcat cu moartea pe moarte şi ne-a adus Viaţa!

     Tuturor vă doresc, acolo unde sunteţi, celebrări solemne şi pline de glorie, suflete inundate de cântare şi laudă, mulţumire, şi exaltare pentru gloria celui înviat: Mântuitorul nostru, Isus.

     Coboară încetişor noaptea. E Noaptea Învierii...Noaptea luminată...Noaptea victoriei luminii asupra întunericului. S-o întâmpinăm cu luare aminte şi cu suflete deschise larg pentru privirea Luminii!