duminică, 9 decembrie 2012

Advent, lumânarea Betleemului



Arde a doua lumânare...





      Este deja a doua duminică a Adventului şi de aseară s-a aprins la coroană a doua lumânare. Este aşa numita lumânare a Betleemului, locul unde s-a petrecut minunea naşterii Domnului. Mă aşez în faţa acestor două lumânări care ard şi încerc să-mi odihnesc gândurile, după o zi de activitate, de cuvinte cu şi fără rost. Trebuie să aştept, însă această stare a mea de aşteptare păşeşte pe un culoar de lumină mai puternică decât acum o săptămână. Mai sunt zile înaintea mea. E bine că aşteptarea mea nu se termină repede, deorece numai aşa îmi pot da mai bine seama de importanţa celui care trebuie să vină. Numai aşa am timp să-mi pun lucrurile la punct, să mi le pregătesc. Numai aşa devin conştient că eu nu-mi sunt suficient mie însumi. De fapt, în orice aşteptare, oricât de mică sau banală, eu las să se înţeleagă acest adevăr despre mine: eu nu-mi sunt mie însumi suficient. Am nevoie de celălalt. Am nevoie să fiu completat.
    Vai de cel care trăieşte în eroarea că nu ar avea nevoie de nimeni, că are de toate, că nu-i lipseşte nimic! Ce trist de acela care trăieşte în iluzia că se poate dispensa de aşteptarea lui Dumnezeu! Aşteptarea îmi dă şansa să mă uit la mine, să mă verific, să-mi simt trăirile afective, să-mi lămuresc imporanţa pe care o acord subiectului pe care îl aştept. Aşteptarea îmi creează spaţiul necesar pentru pregătire. Ea nu este un timp mort, inactiv, pasiv, ci foarte activ!
    În aşteptarea mea percep glasul celui care strigă în pustiu. E un glas care vrea să ajungă până la urechile mele. E un glas pregătit să-mi trasmită un mesaj: pregăteşte calea Domnului! Colindă mai întâi prin sufletul tău şi vezi ce e strâmb şi nepotrivit, şi urât, şi dezagreabil! E glasul marelui Ioan, înaintemergătorul. Mă bucur că este pentru mine un avertisment. Îi mulţumesc Domnului pentru că mi l-a trimis. Arde a doua lumânare. Mă gândesc la Betleem, la cel de demult, din vremea naşterii lui Isus. Mă plimb pe străzile lui cu lumânarea în mână. Trăiesc tensiunea aşteptării Pruncului care vine pe lume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu