marți, 12 iunie 2012

Puterea cuvântului




Influenţa verbală


   
    
    Era în timpul când Rusia şi Finlanda, ţări învecinătate, îşi trasau graniţa. Despre un ţăran finlandez se povesteşte că a aflat, suprins, că graniţa trecea chiar prin mijlocul gospodăriei lui. Dată fiind situaţia neprevăzută, i s-a dat posibilitatea să aleagă din care stat să facă parte. Ţăranul făgăduise că se va gândi foarte serios asupra acestui lucru. După câteva săptămâni de reflecţie a declarat că el vrea să aparţină Finlandei. Un şir întreg de ruşi supăraţi şi nemulţumiţi au venit asupra lui ca să-i explice în fel şi chip, cu multe argumente toate avantajele care decurg din apartenenţa la Rusia, ca şi cum nu era ţara lor destul de mare, că mai voia cu orice chip şi anexarea gospodăriei unui biet ţăran.  
    Omul a ascultat în tăcere spusele lor şi la sfârşit a declarat: "Sunt întru totul de acord cu tot ce spuneţi. Într-adevăr a fost din totdeauna dorinţa mea de a trăi în Mama Rusie. Însă, cu ceva timp în urmă, am auzit la radio că iernile în Rusia ar fi crâncene şi geroase. Am cugetat şi am socotit că la vârsta mea înaintată n-aş mai putea supravieţui nici măcar unei singure ierni, şi de aceea dorinţa îmi este să rămân definitiv în Finlanda." 
 (Anthony de Mello, traducere şi prelucrare proprie)


 
    Nu realizăm cât de mult ne construim convingerile noastre în funcţie de mesajele verbale care ne parvin, de cele mai multe ori prin mass-media. Mass-media lucrează de fapt prin cuvânt. Am vrut ca acest blog să fie în tot conţinutul lui o simfonie de cuvinte întru Cuvânt. Îmi dau seama că nu e chiar uşor ca toate cuvintele să fie reflecţii, oglindiri cât mai fidele ale unicului Cuvânt născut din veşnicie din Tatăl şi, în timp, din Maria Fecioara. Trăim din cuvinte, ne hrănim cu ele, gândim prin prisma lor, prin ele formulăm judecăţi şi sentinţe. Prin cuvintele pe care le scriu aici permit celui ce le citeşte o privire asupra gândirii mele, asupra sufletului meu. De ele mă servesc pentru a transmite idei şi gânduri, pentru a stârni reflecţia. Prin cuvinte, mă las citit pe mine.
       În ultimă instanţă, cuvintele în sine au doar o valoare mediatoare, mijlocitoare. Nu trebuie să ne mulţumim să le înghiţim în mintea noastră, fără ca să ne preocupe adevărul lor, gradul în care corespund cu realitatea pe care o prezintă. Fie că sunt emise, fie că sunt receptate, cuvintele trebuie să fie filtrate de gândire. Îmi doresc să fie în noi discernământ în primirea mesajelor verbale. Aş vrea ca fiecare cuvânt citit să aibă în el idei care să placă sufletului şi să ajute la edificarea lui. Nu mă refer neapărat la cuvintele mele, ci în general la toate cuvintele. Aş vrea ca în judecăţile pe care le formulăm cu privire la oamenii cu care trăim, să fim exigenţi examinatori ai afirmaţiilor verbale, până ne convingem de adevărul lor. Aş vrea să avem înţelepciunea de a citi şi de rosti cuvintele întru Cuvântul plin de har şi de adevăr, Isus Cristos.  

7 comentarii:

  1. Aveti mare dreptate cand spuneti ca trebuie sa citim cu foarte mare atentie ca sa intelegem semnificatia cuvintelor ,daca nu gandim si reflectam nu intelegem nimic .In tot ceea ce scrieti reusiti sa ajungeti la inima omului ,santeti inzestrat cu mult talent de la Dumnezeu ,scrieti cu multa atentie si totodata reusiti sa fiti convingator . Nu stiu pe altii ,dar pe mine parca m-ati vrajit cu aceste note foarte importante in viata de zi cu zi .Multa sanatate si numai bine va doresc ....O noapte binecuvantata Parinte si cred ca nu v-ati suparat pe mine pentru comentariul de la Joia Verde unde spuneam ca pare ca dansati ,imi place sa fac si cate o gluma ........!!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu! Am inteles observatia dumneavoastra ca o gluma. Am spus-o si atunci. Da, ma straduiesc sa scriu pentru sufletele noastre. Ma bucur sa stiu ca randurile mele trezesc trairi spirituale! O sambata pasnica va doresc!

      Ștergere
  2. cuvantul ramane viu; iar prin cuvant se transmite nu doar o perceptie a modului de gandire sau o "bucatica" din sufletul celui care scrie, ci o parte din fiinta ta. Prin acest blog va simtim prezent aici, printre noi, chiar daca mare e distanta intre Iasi si Graz. Pe mine personal, acest articol "m-a trimis" inapoi in timp, in sala de logodne cand ne adunam pentru cateheza. Multe sunt cuvintele care se rostesc in jurul nostru, dar putine ne raman in inima. Iar Dumneavoastra scrieti si rostiti dintre cele care raman in inima!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru ganduri! Da, amintirea acelor cateheze este si pentru mine pretioasa, Ana! Ma bucur ca aceste randuri pot sa improspateze aceasta amintire si sa o faca vie! Pacea inimii si har de la Domnul!

      Ștergere
  3. Sunt cuvinte care zidesc, sunt cuvinte ce slujesc, sunt cuvinte care dor, dar si cuvinte care mor incet, incet in gradina noastra... Preferam de multe ori "celelalte cuvinte" decat cele care trebuie... sa le preferam... Sunt pelerin pe-acest pamant de cuvinte si dorul meu dupa CUVANT as vrea sa nu apuna decat o data cu mine (trup si suflet dupa chipul CREATORULUI meu)... Ma bucur pentru fiecare simfonie de cuvinte citite, ascultate, ori de cate ori am deschisa calea spre "gradina"... Ma bucur pentru coerenta (aproape fantastica) dintre ce scrieti, ce spuneti, ce sunteti... Toate cuvintele au amprenta bucuriei, a divinitatii... Va multumesc mult...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere, domnu Emil! "Potrivite vorbe pune-ne pe buze", e un verset dintr-un imn de la breviar. Sa aveti o zi binecuvantata! Inima Neprihanita a Fecioarei Maria sa ne fie model in modelarea propriei inimi!

      Ștergere
  4. Nu de putine ori memoram sau readucem in discutie cuvinte rostite fie de noi insine sau de altii, de azi sau de ieri... conversatiile intre oameni sunt intocmite pe cuvant... caci asa a vrut si Creatorul sa fim fiinte cugetatoare si cuvantatoare. O lectie de viata si a modului in care ne exprimam ne-o ofera si natura invesmantata de mii de flori in mii si mii de culori, cantecul pasarilor si nu in cele din urma animalele, fie ele si salbatice! Vorbim toata ziua... si spre seara ce vom constata?! ca au fost cuvinte in a ne convinge pe noi sau pe altii, ai inalta pe unii si ai umilii pe altii, a lauda faptele bune si a condamna pacatul, a cere si a multumi. Consider ca modalitatea in care sunt rostite cuvintele contribuie la o intelegere si interpretare corecta. Vorba lunga e saracia omului, spune un proverb. Inchei apeland la cateva versete ,,Căci gura vorbeşte din prisosul inimii. Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul său bun, iar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul său rău.Vă spun, aşadar, în ziua judecăţii oamenii vor da cont de orice cuvânt nelalocul lui pe care l-ar fi spus. Căci după cuvintele tale vei fi îndreptăţit şi după cuvintele tale vei fi condamnat". (Mt 12, 34-37)

    RăspundețiȘtergere