duminică, 31 decembrie 2017

Și-am plecat cu plugușorul



Plugușor 2017


Aho, aho, surori şi fraţi
Imagine similară
Agitaţi sau relaxaţi
Luaţi loc, mai respiraţi
Şi urarea mi-ascultaţi
Multe nu am a vă spune
Clopot iarăşi stă să sune
Că anul se primeneşte
`18 se şi porneşte
Timpul este efemer
Că-i răcoare sau e ger
Trece aşa pe nesimţite
Înghiţind rosturi, ursite
Te întreb şi chibzuieşti
Bine tu îl foloseşti?
Sau în van îl iroseşti?
Dar să nu cădeţi pe gânduri
Oi mai scrie două rânduri
Că urarea nu s-opreşte
Plugul abia se urneşte
Şi până atunci măi fraţi
Singurei sau însuraţi
Şi voi surioare toate
În waiting sau măritate
Sus paharul ridicaţi
Și cu mine dar strigaţi
Să se-audă aici în Iaşi
Că nu suntem noi chiar laşi
Mănaţi măi, hăăi, hăăi!!!

Bilanţ face fiecare
Sumară examinare
Să vadă ce-a realizat
În anul ce s-a-ncheiat
De e vorba de progres
Sau poate de un regres
În prima, a doua tranşă
Sau în nu ştiu care branşă
Mergi pe-o simplă analiză
Îţi faci singur expertiză
Imagine similarăŞi ce-a fost deficitar
Scoţi din noul calendar
Și ce-a fost depreciat
Ştii că e de extirpat
Fără să aştepţi un sfat
Sau să fii consiliat
Că doar nu eşti psihopat
Sau cu creier îngheţat
Că minte avem cu toţii
Să nu facem ca netoţii
Să fim, mai rău, nesimţiţi
Oameni grobi şi neciopliţi
Pentru tot ce am primit
Cerul fie preaslăvit
Că au fost şi suferinţe
Sau, ştiu eu, ce nevoinţe
Sau poate vreo indigenţă
Sau la şcoală coringenţă
Că au fost niscaiva lacrimi
Sau adevărate patimi
Că am fost şi umiliţi
Sau certaţi ori ponegriţi
La altar ne prezentăm
Că ne doare, că oftăm
Şi le punem jos pe toate
Ca să fie preschimbate
În ofrande parfumate
De Sus binecuvântate.
Facem iarăşi roată mare
Ca la oameni de onoare
Ne lipim de balamale
Dăm un ochi și la sarmale
Şi sunăm din zurgălăi
Să se-audă până-n văi
Şi ne încrețim la frunţi
Şi strigăm până în munţi
Mănaţi măi, hăăi, hăăi!

Anul ce s-a petrecut
Multe a mai conţinut
Nu a fost totul ca-n vis
Că doar nu-s în paradis
Luni, chiar ani am tot muncit
Şi-o lucrare-am isprăvit
Şi examen eu am dat
Şi studiile-am încheiat.
Am plecat şi-ntr-un voiaj
În fapt, un pelerinaj
În Franţa, chiar la Taizé
Cu tineri, vreo 19
Nu cu stress, nu cu suspans
Ci cu rugă şi silence
Şi împărtăşiri fertile
Cam aşa, vreo şase zile
Şi când timpul s-amplinit
După anii de slujit
În Austria muntoasă
Ţară mică şi frumoasă
Eu de Weiz m-am despărţit
Și-n patrie-am revenit
La Iaşi iar am început
Timid, cam nepriceput
Ba să fiu administrator
Ici pe colo chiar translator
Şi vă spun, nu e o glumă,
Ca să fie trei la sumă
Lucrez şi la Presa Bună
Şi celui ce vrea germană
Chiar îl rog, mă bage-n seamă
Luni seară sunt invitaţi
Şi boboci şi avansaţi
(Damit du das Deutsche kannst
Hab vor mir doch keine Angst!)
Imagini pentru plugusorFrunză verde maghiran
Ne prinde final de an
Şi urarea nu-i completă
Nici n-arată ea cochetă
Nu-i nimic, doar nu-s vedetă
Vă zoresc să mai mănaţi
Şi o duşcă să luaţi
Să sunăm din zurgălăi
Să latre în văi dulăi
Mănaţi măi, hăăi, hăăi!

În anul ce stă să vină
Să aveți în voi lumină
Nu din cosmos sau din soare
Nici din bec cu ledul mare
Ci direct de la Isus
Tezaurul de nespus
Casa vă fie curată
De e mică ori mai lată
Masa bine încărcată
În grăsimi mai moderată
Copiii toți sănătoși
Nu răciți, bolnăvicioși
Mame tandre, iubitoare
În virtute-nvățătoare
Doamne înfrumusețate
Mă-nțelegeți, nu fardate
Și domnii, toți verticali
Eleganți, principiali
Și fete frumoase toate
Cu suflet nobil dotate
Și vârstnici cu-nțelepciune
Toți prudenți, cu bun renume
Funcționari toți educați
Demn, onești, calificați
Muncitori bine plătiți
Nu bruscați ori slugăriți
Politicieni versați
Cu bun simț, nu viciați

Tuturor multă credință
Mai ales în suferință
Timp de introspecție
Când e vreo decepție
Generoși noi să zâmbim
Inimi triste să-ncălzim
Ca Domnul să ne iubească
Mereu să ne fericească

Frunză verde, foi de nuc
Caut punctul și mă duc
Și-oi veni din nou la anul
Chiar dacă nu-mi dați voi banul
Și din suflet voi ura
Că-mi sunteți simpatici, da
Și-am să strig și fără bani
Hai noroc și…La multi ani!
Mănați, măi! Hăăăi, hăăăi!




   












duminică, 24 decembrie 2017

Hai la iesle, la Isus!




Imagine similară
     Ziua se retrage uşor, pe nesimţite şi lasă loc unei nopţi speciale, pe care am aşteptat-o săptămâni, pentru care ne-am pregătit pe dinafară şi pe dinăuntru, aşa cum am înţeles şi am putut fiecare. E sărbătoare pentru că e Noaptea Naşterii lui Isus. Ce farmec poartă cu sine cuprinsul acelei nopţi din istorie când dintr-o Fecioară a venit la noi Isus! În încăperea unui grajd, în împrejurări sărace alege să se nasce pentru noi Fiul lui Dumnezeu... O seamă de contradicţii umplu tabloul acestei unice şi irepetabile nopţi: Cuvântul se naşte în tăcere, Lumina vine în întuneric, Bogăţia se îmbracă în sărăcie, Divinul se descoperă în uman, Atotputernicia se manifestă în neputinţă, Slava cerească este schimbată pe ambianţa unui grajd. Ce să înţelegem din Dumnezeu? De ce se comportă aşa cu Fiul său? Cum este el din "fire"? Cum să ne purtăm cu el? Ce să facem cu Isus?
     Dumnezeu pare să aibă o preferinţă pentru tot ce e simplu. Nu-i plac împrejurările luxuriante. Nu se complică când e vorba de noi cu scenarii greu inteligibile. Merge chiar până la limita credibilului, aşa încât mulţi, tot mai mulţi chiar nu cred că putea să exagereze într-atât încât să aleagă un grajd pentru primele lui clipe pământeşti; că nu putea fi acolo, în braţele Mariei, chiar Cel de o fire, de o esenţă, de o aceeaşi dumnezeire cu unicul şi singurul Dumnezeu. Nu-i nimic! În starea în care mă aflu, sunt bucuros, decuplându-mă de orice ispită a raționamentelor sterile sau a sofismelor încâlcite, să cred că Dumnezeu în Isus aşa a vrut să vină la noi. Aşa şi nu altfel! Se potriveşte atât de bine cu natura lui, cu simplitatea lui debordantă, cu iubirea lui caldă, umană, paşnică şi nemăsurabilă. 
     De aceea, în noaptea aceasta, în auzul cântecelor, în privirea pe care o aruncăm pe multele lumini să retrezim în noi simțirile pe care le-am avut în copilărie. E şansa noastră de a trăi în simplitate Crăciunul. O simplitate inofensivă, generoasă, ornată cu tăceri și reculegeri, cu recapitulări de trăiri de altădată! În ea îşi va găsi loc Isus Cristos, cu tot ceea ce are cu sine din cerul lui divin. Cu ea păşim candid spre ieslea lui, fără aşteptări inadecvate, fără să-l ofensăm sau obosim cu griji excesiv sau exclusiv pământeşti, materiale. 
     Hai la iesle, la Isus, lui să ne închinăm! Hai să mergem spre copilaşul acesta dulce, drag. Văzându-ne, ne va zâmbi şi nouă blând. Cum să nu ne facem timp pentru un asemenea drum! Atâţia îl vor face în aceste zile! Vom fi mulţi, la cea mai frumoasă întâlnire rezervată pentru aceste zile sfinte! 
     E Noaptea Nașterii lui Isus! Ce noapte minunată! Ce noapte sfântă! Să ne meargă la suflet, îmi doresc! 


   

duminică, 3 decembrie 2017

Advent. Dorit Mesie, vino!





     E plăcută sărbătoarea în sine, dar plăcută e şi aşteptarea ei. Ea îi potenţează trăirea, îi conferă intensitate în plan interior. Nu ne apucăm de sărbătorit Crăciunul fără ceva prealabil. Am ieși din sărbătoare atinși în vreo senzație sau alta, dar nu pătrunși până la suflete. E adevărat că ne-ar străluci ochii pentru că în ei s-ar reflecta multe luminițe din vitrine, din piețe și din străzi, dar noi nu am ajunge să reflectăm lumina care vine din altă parte și e imaterială. Nu, nu vrem imediat Crăciunul, aşa cum vrem comanda făcută online la vreun produs sau altul. Nu, imediatul să se petreacă în altă parte a vieţii, dar nu atunci când e vorba de ceva ce interesează sufletul nostru. Mai întâi vrem Crăciunul la orizont, să-l vedem de departe ca să avem timp să ne inducem o stare de aşteptare şi vigilenţă. Ne rezervăm aceste săptămâni premergătoare lui ca să avem timp să ni se facă dor de el.

      Îmi doresc să nu umplem aşteptarea noastră doar cu multele lucruri cotidiene, justificate prin utilitatea lor şi de multe ori dispersante prin efectul pe care îl produc, fără a ne strădui să căutăm secvenţe scurte de tăcere. Poate la-nceput aceste tăceri ale noastre, de 5-10 minute ne vor părea sterile. Să stai şi să nu faci nimic?! Însă ele se vor transforma în clipe de întâlnire cu partea tainică din noi. Întrebările pe care ni le vom pune vor fi pe nesimţite şi întrebări pe care ni le pune conştiinţa. Apoi lor le vor urma şi întrebările pe care i le punem lui Dumnezeu. Dacă nu avem o coroană de Advent în casă, în lumina căreia să ne aşezăm cu tot cu tăcerile şi introspecţiile noastre, putem aprinde o lumânare ca să vedem ce aşteptări avem de la noi şi ce aşteptări are Dumnezeu.

    Adventul este "waiting in silence", aşa cum se aude în cântecul pe care îl adaug acestei postări, e "aşteptare în tăcere". Există tăceri şi tăceri. Unele sunt naive, altele cu subînţeles, unele sunt expresii ale neputinţei, altele ascund decepţii incurabile, unele sunt forme de a purta război cu anumiţi adversari, altele recipiente purtătoare de depresie. iarăşi altele, vindecătoare. Există şi tăcerile în care are loc reculegerea, meditaţia, întâlnirea cu sinele şi cu Dumnezeu. Zilele Adventului nu sunt multe. Cu ce emoţii, cu ce evantai de gânduri mă prezint în momentul de faţă înaintea lui Isus? Cu ce tip de tăcere? Isus vine la noi, la mine, în viaţa pe care o am, aşa cum o am. 



   


sâmbătă, 31 decembrie 2016

Pluguşor - 2016


Urătură


Aho, aho surori şi fraţi
Oameni simpli sau versaţi
Imagini pentru PlugusorLuaţi loc, vă relaxaţi
Şi urarea mi-ascultaţi
Nu e lungă, nici solidă
Da’ nici slabă sau lividă
E coaptă la repezeală
Totuşi nu de mântuială
Fiindcă-i pentru cititori
Dragi, dară şi iubitori
De gând bun şi ziditor
De cuvânt mângâietor
De o vorbă împletită
Şi în rimă ticluită
Şi dacă sunteţi de-acord
De folos chiar pentru cord.
Pentru minte, pentru suflet
Pentru ce-i mai bun în cuget
Însă daţi-mi un accept
Să trag aer mult în piept
Să fac mai întâi un salt
Să strig pân la Preaînalt
Mănaţi, măi, hăăăi, hăăăi!


N-am venit să cer un sfanţ
Ci să fac un mic bilanţ
Să strecor o urătură
Pe-al meu blog, nu-n bătătură
Pentru anul săvârşit
Care s-a dus repezit
Şi să-l rog pe Dumnezeu
Să primească timpul meu
Care multe a inclus
Multe văi, dar şi urcuş.
Simt în mine un îndemn
Ca să spun în mod solemn
Din suflet un MULŢUMESC
Tatălui meu bun, ceresc
Pentru tot ce-a însemnat
Anul ce s-a terminat
Grija lui neîncetată
Merită elogiată
Continua asistenţă
Spuneţi-i condescendenţă
Am simţit-o neîncetat
La muncă, la învăţat
Atât în singurătate
Cât şi în comunitate
În tot ce e contingent
Şi poartă spre transcendent
În momente cu oftat
Dar şi când am jubilat
În clipa de slăbiciune
Sau cea de amărăciune
Atunci când am dat un sfat
Sau iertarea-am implorat
Harul său, de sus divin
Ştiţi cu toţi că e sublim
Nu îl simţi, nu e palpabil
El rămâne inefabil
De nu-l ai, te ofileşti
De-l primeşti, întinereşti
De-l menţii
Eşti printre vii
Şi strigi iar cu oameni fini
Ia mai mănaţi, măi creştini,
Hăăăi, hăăăi

Foaie verde de orez
Vreau să recapitulez
Cu câte un mic detaliu
Privind ca pe un vitraliu
Clipele mai colorate
Datele mai însemnate
Din anul care s-a scurs
Făr-a ţine un discurs.
A vă spune eu cutez
Naş am fost la un botez
Când erau zile geroase
De-ngheţa măduva-n oase
Ema era cea micuţă
O scumpete de finuţă
Mare fiind va susţine
„Dumnezeu este cu mine!”
Mai apoi prin cireşar
Când e vara la hotar
Gândit-am repede eu
Vreau să merg la jubileu
Că-i anul milostivirii
În folosul omenirii
Invitaţi eram cu toţi
Slujitori, doar sacerdoţi
Să răspundem la chemarea
De-a predica-ndurarea
De a focusa privirea
Doar pe ea, milostivirea
Ceea ce de fapt contează
E cum Tatăl ne tratează

Şi în luna lui cuptor
M-am trezit asa cu-n dor
Mic, apoi mistuitor
La Cracovia să plec
Unde tinerii petrec
Între ei, dar mai presus
Cu un Domn, numit Isus
C-au venit din toată lumea
Astea este chiar minunea
Să-i vezi cum se întâlnesc,
Aerul e tineresc
Şi cântă cum pot, cu ştaif,
Jesus Christ you are my life!
Şi strigă fără hotar
Că Isus le este star

Mai trecu o lună două
Că avui ieşire nouă
Şi-am ajuns până în Franţa
Ce mai contează distanţa?
Doar cu tinerii de-aici
Şi mai mari, dar şi mai mici
Împreună ne-am rugat
Devreme şi l-anserat
Şi cântece au fost multe
Pentru cer, să ni le-asculte
Şi locuri de vizitat
Şi oameni de admirat
Domnul fie lăudat
Pentru tot ce el mi-a dat
Şi acum cu reverenţă,
În notă de coerenţă
Pentru Creatorul sfânt
În cer ca şi pe pământ
Fiindcă n-am un alt cadou
Mulţumesc îi spun din nou
Iară eu mai strig odată
Să se-audă-n lumea toată
Mănaţi măi, hăăi, hăăi!

Domnul să fie slăvit
Pentru tot ce-a oferit
În zile clare, senine
Ca şi-n cele cu suspine
În ceasuri de încercare
Sau de grea examinare
De păcat el ne dezlege
De ce-i rău, fărădelege
În gânduri să fim smeriţi
Nu făloşi sau ipocriţi
În purtare, toţi modeşti
În fapte, numai oneşti
Credinţa ne fie trează
E un lucru ce contează
Şi iubirea doar sinceră
Într-o lume efemeră
Să fim în relaţii bune
Nu doar cu cei de renume
Să deschidem cartea Sfântă
Când ceva ne tot frământă
Tuturor eu vă doresc
Harul cel divin, ceresc
Să aveţi înţelepciune
Timp mereu de rugăciune
Şi să fiţi echilibraţi
Nu isterici sau certaţi
În vorbe cu eleganţă
În probleme cu speranţă
Iar cel Rău vă ocolească
Nicicând nu vă ispitească
Ca să fiţi ai lui Cristos
Ce poate fi mai frumos?
Şi când mă mai lecturaţi
Toţi să fiţi edificaţi
Eu mă simt cam consumat
Că destul v-am tot urat
Fericiţi cu toţi să fiţi
Şi iubire să simţiţi
Tuturor, prieteni, fani
Vă urez un La mulţi ani!

Mănaţi măăi, hăăi, hăăăi!













duminică, 18 decembrie 2016

În aşteptarea Crăciunului






     Puţine mai sunt zilele Adventului. Lumânările de la coroană sunt aprinse pentru a vesti venirea Luminii de sus. Ne vor fi împlinite aşteptările pe care le avem vizavi de sărbătoarea Crăciunului? Reuşeşte Dumnezeu să ne fericească întru-totul oferindu-ni-l (doar) pe Isus? Îngerii care i-au vestit naşterea la Betleem au jubilat de bucurie, deşi Pruncul din scutece nu era pentru ei, ci pentru noi. A patra lumânare a coroanei este a îngerilor. Implicarea lor în evenimentele pregătitoare venirii Domnului pe pământ este semnificativă. Tatăl lui Ioan Botezătorul primeşte de la un înger vestea că soţia sa, Elisabeta va fi mamă, în ciuda vârstei înaintate pe care o are. Iosif iese din frământările lui cu privire la Maria, logodnica sa însărcinată, în urma unei lămuriri pe care o primeşte în vis de la un înger. La naşterea lui Isus sunt îngerii cei care irump în cântece de bucurie, transmiţându-le păstorilor minunea venirii pe pământ a Salvatorului lor.
     Pentru oamenii pretins critici şi numai raţionali, intervenţiile îngerilor sunt la limita credibilului, dacă nu chiar cu totul neverosimile. Jumătate din conţinutul evangheliei de astăzi este despre un vis. Rezerva şi scepticismul se afirmă masiv în sufletul unora care vor să-şi explice lucrurile numai în manieră omenească. În dialogul ei cu îngerul, Maria întreabă uimită cum e posibil, fără să afirme apodictic că este imposibil să fie însărcinată. Dumnezeu este nelimitat în felul lui de a acţiona. De ce ne-am aroga noi puterea de a-l limita?
     În aceste zile apropiate Crăciunului îmi doresc şi eu un înger, unul călăuzitor spre ieslea lui Isus. Îmi doresc ca ceea ce gândesc şi simt, contemplând istoria naşterii lui Isus, să nu fie în direcţia diminuării credinţei mele, ci a creşterii ei. Îmi doresc un înger care să inducă în mine o stare de linişte şi încântare, de uimire şi regăsire sufletească. Cât de uşor le puteam avea pe toate atunci când eram un copil! Îmi doresc ca toţi să avem un înger care să nu ne lase să fim vrăjiţi de ambalajul ameţitor de frumos al acestor zile de sărbătoare, ci să ne pune privirea interioară pe codoul sărăcăcios ambalat de Tatăl nostru divin pentru noi. Îmi doresc să fiu printre oamenii de bunăvoinţă pe care îi ajunge pacea cerească prin intermediul cântecelor sfinte, al rugăciunilor simple şi umile. Îmi doresc să am pace cu mine şi cu toţi oamenii, mai ales cu aceia cărora le-am greşit. Atunci va fi cu siguranţă Crăciunul! Va fi în biserica în care voi asculta sfintele liturghii, în casa în care locuiesc, în sufletul meu.